Trecem prin tribune, doar nişte umbre tăcute, până în diagonala opusă a sălii unde este Internet
Cafe-ul.
[…] Niki desface şurubul care ţine mânerele şi le scoate afară cu tot cu lanţuri.
„Hai să vedem, declaraţie, scrie ce s-a întâmplat de la începutul serii.”
Afară lumina este frumoasă şi eu îi şoptesc lui Dima că nu mai fac asta niciodată. El zice: „nici eu”.