Dar undeva aproape de vară, după ce mă întorc de la Paşte, de la Ciolanu, îmi zice că a găsit o băncuţă lângă un bloc din Broşteni, în drumul ei spre casă, într-o grădiniţă ferită de priviri.
Apoi reluăm sărutul cu gustul de tutun în gura fiecăruia din noi, ţine ţigara într-o mână înspre exteriorul băncii, cu cealaltă îmi strecoară şi ea o mână pe spatele gol, uau.
Îi pun mai întâi mâna pe genunchi și îi mângâi genunchii. Apoi pulpele și pulpele ei sunt calde. Cu cât mă apropii de chiloți cu atât este mai caldă […] și este prima dată când îmi dau seama că și ea este udă.
Colaj de Ruxandra Niculae
