Pe betonul catargelor se scuipă semințe, se vorbește tare, Radu Bogoiu își bea în fiecare seară Cola la jumate dându-și aere. Aici ne strângem în serile lungi de vară cu câinii toropiți de căldură, cu gândacii negri zburătăcind în sus, căzând la picioarele noastre.
Când dăm să sărim de pe acoperișul de la blocul lu’ Șaulu pe un balcon deschis din șantier, Niki alunecă, aproape se duce în jos, îl prind eu și Adi, îl tragem după noi, „ce bine că m-ați prins, dacă mă duceam în jos mă tufleam”.
Că jucăm fotbal sau gornete, Dobre este sub maşină, plin de ulei, dezmembrează şi asamblează Dobrizon 2, adică al doilea lui Moskvitch.
Ilustrație de Ioana Niculescu
