[…] sub fereastra apartamentului lor, e un morman de sticle de plastic Polar, aduc a sticle de spirt, bombate în față ca un burtos. „Nu râdeți”, zice femeia, „nu mai râdeți căcaților cu ochi și cu muci la nas, c-așa o s-ajungeți și voi.”
Bem. Și în mijlocul la toate bețiile astea mă scol câteodată dimineața și mă simt rău. Nu e rău fizic, sau nu neapărat, e ca o greață. E un rău ca și cum sunt în mijlocul unui ocean și nu am de ce să mă agăț.
Barmanul […] se dă la Diana. Eu nu mai văd la doi pași de beat, merg să vomit pe plajă, mă întorc clătinându-mă. Îmi caut un suc și îl deschid. Apare Dima în bar, „ce faci, mă, jegosule, bei suc?”.
Ilustrație de Ioana Niculescu
