Când ajungem este deja după miezul nopții, coborâm pe drumul asfaltat, pe serpentine, cele câteva focuri
sunt stinse și oamenii toți sunt plecați. „Ia vezi, Marin, găsești vreo halcă pe acolo?” [...] Cronț
face cu dinții, „e bună, n-ai treabă”.
Când l-am luat și pe Irinel cu noi, el a zis: „hai să nu o luăm pe sus”. Că e prea simplu, cum ar veni.
„Hai pe schelele laterale.” Mă uitam la Dima care era la mijlocul podului, rămăsesem în urmă, era numai
cât o furnică, stingeam țigara și mă suiam și eu repede.
Coborâm la Măgura. Avem de mers vreo 7 kilometri până la Mănăstirea Ciolanu și apoi avem de coborât până
la Poiana Pinului. Ne avântăm pe dealuri râzând, bând, Adi își dă pantalonii jos și ne arată curul.