El zice: „lumea asta există de miliarde de ani. Și după ce mor io, o să mai existe încă câteva miliarde
de ani. Ce fac eu, coaie, că trăiesc eu ăștia 20 de ani? După ce mor io nu mai e nimica nimica […]. Cum
pula mea să mă duc io la școală sau la muncă, ești prost?”.
Niki zice că de la câtă bătaie a luat de la ta-su nu îi mai e frică de nimeni. „El nu mă bătea, mă
omora. Din orice, o dată mi-aduc aminte – nu poate, mă, ăla nu poate să fie om – m-a pus să cânt Toto
Cutugno și îmi punea mâinile la aragaz să mă frigă.”
Suntem la mare şi numai el mai are bani. Îi zice Dima: „câţi mai ai?”. „25 000”. „Eu vreau ţigări”, zice
Dima. „Eu vreau pâine”, zice Niki. „Eu vreau un pateu”, zic eu. El: „eu vreau să îmi iau un Academia
Caţavencu”.